Băiețelul din coliba albastră
de Spiridon Vangheli
***
Coliba albastră
Mă cheamă Radu. Am trei ani. Noaptea dorm în casă, iar ziua trăiesc
în Coliba Albastră. Și Casa, și Pomii, și Vântul, și Iazul, și Soarele trăiesc
cu mine în Coliba Albastră.
Rodica
Rodica e nouă, nu demult am adus-o acasă. Am dat
pe dânsa flori: eu un braț și tata un braț. Rodica e mică, dar poate să râdă
singură. Are și două urechi. Cu dânsele încălzește perna.
Ne cheamă soarele
I-i, Rodico, te-ai făcut mare! Poți să mergi cu picioarele tale. Hai-dem afară, în casă nu e cer albastru și nu au unde
se juca nourii, nu au unde zbura fluturii și avioanele.
Drumul
Acesta e Drumul. Bun e Drumul, îi lasă pe toți să meargă.
Drumul trăiește culcat, dar pe deal se scoală în picioare și se uită în cer dacă nu vine Ploaia.
Ploaia
Știi de ce plouă? De aceea că Pământul e negru. El o roagă pe Ploaie să-l spele. Ploaia coboară din cer, îl spală
și Pământul se face verde.
Soarele
Soarele are nuielușe de lumină. Cu dânsele mână bobocii la gârlă.
Verdele
Verdele se urcă în copaci din iarbă.
Tractorul
Tractorul face țărână.
Dealul
Dealul s-a suit sus-sus și a scos flori să le miroase Soarele.
În livadă
Rodico, taci și ascultă. Dacă vei fi cuminte, Pomii o să-ți cânte. Ei cântă cu Păsările.
La râu
Râule, da unde fugi? Stai, măi Râule, am venit la tine să ne scăldăm.
Noaptea
Noaptea e rea - a umplut Coliba Albastră cu întuneric. Câinii din sat o latră. Noaptea fuge
dimineața și ia Luna cu dânsa.
Mulți sori
O să prind deseară de pe deal stele și o să le pun în pămînt să crească mulți sori. Când se
va duce la culcare unul, o să rămână pe cer altul.
Pădurea
Rodico, știi din ce e făcută Pădurea? Din copaci și vară. Vara e făcută din iarbă, căpșune,
flori, buruiene și copaci cu frunze.
Grâul
Grâul e bătrân, are mustăți, dar îi place să se dea în leagăn.
Vântul
Vântul a vrut să se ascundă în grâu ca să nu-l vedem noi. Grâul l-a înghimpat cu mustățile
și Vântul a ieșit din grâu și fuge în urma mașinii.
Drumul Bunelului
Mi-i dor de bunelul, Rodico. De ce a făcut oare bunelul drum până la dânsul? Mai bine
iși punea ograda lângă casa noastră!
Stelele
Știi de unde se iau Stelele? Le fac Nourii. Când îl mănâncă pe Soare, Nourii fac fărâmituri
și ele se împrăștie pe cer.
În codru
Copacii s-au strâns în Codru, că lor li-e urât câte unul.
Iazul
Iazul stă toată ziua în apă și se scaldă.
Noi doi-amândoi
Rodico, ia ce e bine! Când eu sunt langă tine, atunci și tu ești lângă mine!
Seara
Nu te teme. Acuși se aprind Stâlpii și au să facă găuri în Noapte.
Poama
Când o rup eu, e acră, când o rupe mama, e dulce. Poama se face dulce în mâna mamei.
Păsărelele
Vântule, să nu dai jos Pomii, că ei au Păsărele. Dacă nu ne asculți, închidem portița
și n-o să ai cum intra în ogradă. O să rămâi în drum să te calce mașina.
Harbujii
Când sunt mici, se joacă în țărână, apoi se ascund sub frunze cu codiță cu tot. Știi
ce fac ei acolo cu codița? Beau ploaie și... cresc mari. Ploaia în harbuz se face omăt roșu, dulce-dulce.
Mâinile
Am două mâini și-s cu mine întotdeauna. Când li-e frig lor și mie mi-i frig. Dacă se
înghimpă ele și pe mine mă doare. Ele mă spală pe față, eu le spăl pe dânsele. Mâinile mă îmbracă în hăinuțe, eu
le îmbrac în mănuși.
Copăcelul rănit
Sărmanule, cine ți-a ros piciorușul? Un iepure? Lasă că te ungem cu doctorie verde și o să-ți treacă.
Dar voi, Copacilor, de ce n-ați luat seama?
La gară
Aici e ograda lui Trenu. Știi ce face Trenu în ograda lui? Face fum și ne asteaptă pe
noi. Trenu se uită cu ferestrele. Când ne vede, chiuie.
Fulgii
Iată-i puii de iarnă, Rodico! Fulgii sunt harnici: toată iarna cară omăt din cer.
Anul Nou
A sosit Anul Nou în Coliba Albastră. El a ieșit din traista lui Moș Crăciun.
1964
BluePink